Din cauza faptului ca sarbatorile nu au picat anul acesta asa cum si-ar fi dorit oamenii muncii sau scolarii, am ales sa petrecem cumpana dintre ani intr-o locatie apropiata, in Bansko.
Dupa cateva opriri pe ruta Ploiesti – Bucuresti – Giurgiu, ajungem finalmente la granita inghetata la propriu, si platim suma “modica” de trecere a podului peste Dunare, de ~6 EUR. Se pare ca aceasta taxa de frontiera este cea mai scumpa din Europa, iar bulgarii au facut demersuri, inca de acum cateva luni, pentru a o elimina sau pentru a o diminua la un nivel simbolic (daca va pasioneaza subiectul puteti citi mai multe aici).
Dupa trecerea granitei ne oprim la prima benzinarie (parca “Petrol”) pentru achizitia vinietei care costa 40 lei pentru 7 zile (daca aveti leva costa echivalentul a ~20 lei). Din graba uitam sa luam chitanta pentru una dintre masini si ne aducem aminte ca este una dintre practicile vecinilor pentru a putea aplica amenzi (vinieta nu este valabila fara chitanta). Incercam sa oprim la urmatoarele benzinarii insa ni se spune, uneori pe un ton usor disperat, ca nu au sau sa incercam la urmatoarea. E clara ideea, insa gasim pana la urma vinieta cu tot cu chitanta in apropiere de Sofia, din fericire inainte sa fim opriti de doua ori pentru control pe centura Sofiei.
Inainte de centura insa, tehnologia de tip Global Positioning System ne-o face a doua oara (dupa experienta din primavara), si ajungem intr-un orasel de langa Sofia, Elin Pelin, fix in parcarea din spatele unui bloc, unde drumul se infunda si unde se afla si o sectie de… politie. Oamenii statului care se aflau la treaba de “to serve and protect” au fost luati la tinta cu intrebari referitoare la cum putem iesi din labirint. Pentru ca engleza vorbita de ei era la fel de buna precum norvegiana vorbita de noi, s-a decis prin limbajul semnelor ca ne vor escorta pana la drumul corect! Iata ca atat de barfita politie bulgara demonstreaza contrariul, si ajungem din nou “on track”. Renuntam la GPS-ul pacatos si ne ghidam doar dupa traditionala harta. Pentru detalii de calatorie legate de tara alaturi de care suntem momentan blocati pentru accesul in spatiul Schengen, puteti accesa forumul.
Ajunsi la locul de cantonament… am desfasurat programul traditional de dat, mancat, baut, dormit si putin jacuzzi pentru refacere. Cum zapada nu prea a fost in partea sud-estica a Europei, bulgarii nu au avut decat 3 partii si jumatate deschise. Multa aglomeratie, romani care se bagau in fata, insa din fericire am avut jumatete de Tomba (partie neagra) unde sa dezmortim incheieturile. Bila alba este ca desi nu au avut zapada naturala, partiile deschise cu ajutorul tunurilor au fost impecabile in conditiile date. Bila neagra este ca in prima zi a anului am asteptat deschiderea gondolei. Adica bulgarii au dormit mai mult dupa revelion. Adica Bulgaria nu este Austria.
Cum in aceste conditii nu mai sunt prea multe de zis despre “playground-ul” bulgaresc, asteptam alte ninsori si lasam imaginile sa vorbeasca. Cateva poze gasiti aici! Ca sa nu creada lumea ca la Bansko e mereu aglomerat si zapada artificiala cititi aici despre cealalta incursiune a noastra in Bansko!
Share on Facebook
Dupa un drum plin de restrictii de viteza si radare ratam drumul spre Sofia si ne indreptam spre Stara Zagora. Dupa ce ne invartim aproximativ o ora, reusim sa iesim din Stara Zagora si cu mult norc nimerim si asa-zisa autostrada spre Sofia pe care o parasim dupa vreo 100 de km in directia Velingrad, un oras care te duce cu gandul mai mult la vodka decat la un oras din UE. Reusim sa ne ratacim si in frumosul Velingrad deoarece GPS-ul este absolut depasit si dupa o ora gasim drumul spre… Razlog. Urmeaza un drum de aproximativ 90 km, absolut infernal. Dupa 12 (doisprezece) ore de drum, ajungem in cele din urma in Bansko si recomandam tuturor sa studieze atent harta, sa nu se lase dusi de GPS si sa mearga pe ruta Ruse – Sofia.
A doua zi luam primul contact cu domeniul schiabil. Pretul unei cartele cu valabilitate de o zi este de 50 leva (aproximativ 25 EUR – adica mai ieftin decat in pseudo-statiunile mioritice), iar al celor pentru mai multe zile scade exponential odata cu cresterea numarului zilelor. Suntem impresionati de gondola care vine pana in centrul orasului, ca si partia, dupa modelul austriac. Totul este ingrijit, facut asa cum trebuie si iata ca dupa ce au investit cu folos, oamenii isi culeg acum “levele” cuvenite. Ne incalzim cu cateva ture pe partia (neagra si de 73%) ce poarta numele schiorului cu multe admiratoare, Alberto Tomba, apoi atacam culmea superioara a statiunii (2600 m) aflata la poalele varfului Todorka (2746 m). Este si singura ascensiune in acest loc deoarece golul alpin si vantul sanatos au facut ca instalatiile din partea superioara sa nu mai functioneze pe durata vizitei noastre. Chiar si asa, partiile aflate sub 2000 m au fost o reala placere si am plecat multumiti, in decor de curcubeu, cu gandul la sesiunea de spa de la hotel. Jacuzzi, piscina si promotia la cocktailuri au fost atractiile serii ce-a urmat.
Dupa lichidele colorate, ne trezim in graba pentru ca afara ninge si nu e timp de pierdut. A doua zi a fost un cadou al muntilor Pirini pentru cei care simt furnicaturi atunci cand coboara prin pow, padure, si toate elementele asezate cu stil de natura backcountry-ului. Dupa ninsoare si pow apare si soarele, prilej pentru un popas la “Bla-Bla” unde ne infruptam cu bucatele si bauturile (foarte scumpe) bulgaresti. 
