Pierde-iarna

Despre Portes-du-Soleil ati mai auzit. E la fel. Baietii au schimbat niste telescaune de anul trecut, au bagat de 6 in loc de 2 ca sa suie lumea dealul mai voios si mai cursiv. Dar in rest tot bine e.

Anul asta am profitat de ocazie ca sa testez jucaria descrisa intr-unul din posturile precedente – http://pierdeiarna.ro/2011/12/crocolis-hd-aka-extreme-hd-aka-hd-si-atat/ – si m-am gandit sa va impartasesc si voua plusurile si minusurile.

Cu ce sa incepem?

Hai cu minusurile – un segment mai stufos textual pentru lamuriri:

1) Greutatea*

Camera e cam grea. Nu merge pusa pe ochelari(decat daca ai un strap de metal la ei), ceea ce pentru mine a fost oarecum o dezamagire. Nu ma deranjeaza sa-i gasesc alta locatie, dar stim bine ca scafarlia e cel mai stabil punct al corpului in astfel de sporturi.

2) Vibratii**

Asa am descoperit ca sufar de o forma incipienta de Parkinson, sau cel putin asa pare, cand filmez tinand camera in mana, asa ca observatia lui Marius e valabila (ce-i drept, mogulii nu ajuta). Ceea ce e interesant e ca pe display-ul camerei imaginea este mult mai stabila, dar desigur poate fi din cauza dimensiunii reduse a acestuia. Oricum, plasarea ei undeva pe corp/cap, elimina aceasta problema.

3) Lentila

Un alt minus este forma lentilei. Avand suprafata plata si rama, daca o dai de zapada uda care sa si inghete, acolo ramane. Insa, uimitor, inca nu am reusit sa o zgarii.

Si cam astea is: NO NO la ochelari, mofturoasa la miscari bruste si neprietenoasa cu zapada semi-topita…

* La capitolul greutate mai e de discutat, dupa cum mi-a marturisit un posesor de GoPro, careia daca ar fi sa ii adaugi si un display plus carcasa waterproof, i-ai afecta semnificativ greutatea de baza. Deci ramane de vazut daca poate fi considerat un minus sau pur si simplu un mic inconvenient.

** Am luat un brat telescopic care a ameliorat drastic situatia – probabil un semn ca nu e facuta sa filmeze din mana.

Ajungem la Plusuri +++

1) Autonomie

Bateria tine o vesnicie. Am incarcat-o doar de 2 ori intr-o saptamana, una dintre dati fiindca facusem un TimeLapse pana la descarcare totala (timp de 3 ore).

2) Poze + TimeLapse + In Movie Stills

Poze superbe iar lentila fisheye le da o nota aparte. Un plus este posibilitatea de a face poze in timp ce filmezi (inca nu am descoperit rostul acestei optiuni, dar e bine de avut).

3) Film

Filmeaza ca lacrima atunci cand e fixa iar in zilele insorite face minuni. Si chiar si cu ea in miscare detaliile si culorile sunt exceptionale chiar si in conditii meteo nefavorabile (nori, ninsoare, etc.)

4) Waterproof

Veti vedea in imagini…

Overall, sunt super multumit de investitie

Astazi a fost prima zi de zapada (pentru mine) din acest sezon. Dupa 3 zile in care am pandit ninsoarea mult asteptata care se apropia de Romania, in sfarsit am luat calea muntelui. Impreuna cu 2 prieteni am pornit mai intai spre Azuga. Am platit taxa de parcare de 7 ron si am fost asigurati ca acesti bani sunt pentru intretinerea parcarii. Ok! In parcare era plin de zapada iar pe jos “sticla”. NO COMMENT! Se pare ca cei din Azuga au fost luati prin surprindere de iarna deoarece nu aveau tarifele pregatite iar in gondola se putea urca doar “pe proprie raspundere”. O urcare costa 20 ron deci…am plecat.

Am ajuns in Predeal unde n-am avut incotro si am spart pusculita ca sa ne luam niste urcari amarate. In Predeal ca si-n Azuga nicio imbunatatire fata de anul trecut…doar pretul parcarii si al urcarilor. Surpriza a venit insa de pe partie unde am prins un pow-pow excelent la primele coborari. Toate partiile erau practicabile cu aproximativ 30 cm de zapada pufoasa, fara pietre, fara gheata si cu lume putina. Mai multe nu sunt de spus, poate doar ca am facut botezul micii jucarii, pe numele ei: HERO. HD HERO. Filmarea o puteti urmari putin mai jos. Una peste alta, o prima zi de munte excelenta. Speram ca si maine o sa fie cel putin la fel deoarece ninsoarea nu dadea semne cum ca s-ar opri.

Sa fie zapada!

Pentru a doua oara in Romania, are loc Transilvania Rookie Fest, un concurs international pentru tinerii  sau mai bine spus foarte tinerii practicanti de snowboard din Romania. Evenimentul va avea loc intre 27 si 29 ianuarie la Arena Platoș, langa Sibiu. Iata si comunicatul organizatorilor:

Pentru a doua oară, România intră în circuitul mondial World Rookie Tour, cea mai importantă competiție din lume dedicată snowboarderilor ce încă nu au împlinit 18 ani.

Cea de-a doua ediție a Transilvania Rookie Fest va avea loc la Arena Platoș, între 27 și 29 ianuarie 2012 și va reuni la start tineri snowboarderi din Europa. World Rookie Tour este o competiție internațională formată din mai multe etape ce se desfășoară din Cehia în Australia și din Chile în Canada, marea finală urmând să aibă loc în Austria, la Ischgl. Tinerii snowboarderi sunt împărțiți în două categorii de vârstă, Rookies, tineri născuți între 1 ianuarie 1994 și 31 decembrie 1996, și Grooms, cei născuți după data de 1 ianuarie 1997. Ambele secțiuni sunt divizate în grupe de fete și băieți.

Concursul găzduit de Arena Platoș este cotat la două stele și este cea de-a doua etapă din World Rookie Tour. Competiția începe anul acesta în Livigno, Italia, trece prin Franța, Canada, Cehia, Chile și Australia iar finala este programată între 11 și 15 aprilie pe pârtiile din Ischgl, Austria.

Transilvania Rookie Fest va avea loc, ca și anul trecut, în Fun Park-ul Arena Platoș. Față de sezonul precedent, suprafața Fun Park-ului s-a dublat, noi elemente de dificultate medie și avansată fiind adăugate, pentru și mai multă adrenalină. „Fun Park-ul va fi deschis în curând iar toți cei ce doresc să se antreneze pentru Transilvania Rookie Fest sunt bineveniți. Ne bucurăm că putem organiza și a doua ediție a acestei competiții, sper ca snowboardul să devină din ce în ce mai cunoscut și practicat în România”, spune Martin Freinademetz, organizatorul competiției și multiplu campion mondial și european la snowboard.

Concurenții români ce doresc să se înscrie la Transilvania Rookie Fest pot descărca documentele de înscriere pe www.arenaplatos.ro/evenimente iar informații suplimentare pot fi obținute pe mail, la adresa cristina.badiu@arenaplatos.ro. Toți tinerii snowboarderi trebuie să aibă acordul părinților sau tutorelui pentru a se înscrie în acest concurs.

Sa fie zapada!

Duminica, 18 decembrie la Arena Platoș se sarbatoreste World Snowboard Day, un eveniment care incet incet devine o traditie si la noi in tara.  Pentru cei care nu stiu cum se ajunge la Arena Platos le venim in ajutor spunandu-le ca statiunea se afla la aproximativ 30 km de Sibiu pe platoul Poiana Popalcii la 1 km de statiunea Paltinis. Pe langa varianta masinii personale exista si o a doua varianta si anume un skibus care pleaca din Sibiu. Puneti mana lustruiti placile, scuturati gecile de praf, stergeti ochelarii si haideti la munte…incepe sezonul!!!

Sa speram ca pana duminica vom avea si ceva fulgi de zapada (asa cum se tot aude la Meteo) si ca World Snowboard Day o sa fie sarbatorita cum se cuvine in Muntii Cindrel. Mai jos puteti citi comunicatul oficial al organizatorilor:

Duminică, 18 decembrie, complexul de schi și snowboard Arena Platoș sărbătorește World Snowboard Day, eveniment internațional sărbătorit de asemenea în 112 resorturi din 31 de țări. Snowboarderii pricepuți în elemente de acrobație pe kickere, pipe-uri sau rails-uri sunt așteptați duminică la primul concurs al sezonului, un concurs cu premii constând în skipass-uri la Arena Platoș.

Însă surprizele nu se opresc aici. Cu sprijinul Asociației Practicanților de Snowboard din România și Fresh-Meat.ro, toți cei care doresc să afle tainele acestui frumos sport de iarnă vor putea beneficia de cursuri de inițiere gratuite. World Snowboard Day debutează duminică dimineața, cu înscrierile pentru concurs. Participanții care nu au împlinit încă 18 ani pot completa fișa de înscriere doar după ce prezintă acordul scris al părinților. Toate formularele necesare pot fi descărcate pe www.arenaplatos.ro. Concursul va fi urmat de lecțiile de snowboard predate de APSR iar apoi, în noul apres-schi al resortului, se va difuza filmul documentar Sleeping Giants, un film ce are ca temă snowboardul. World Snowboard Day se încheie cu o petrecere, prima din acest sezon, ce va avea loc tot în apres-schi.

Înscrierile la concurs se pot face în avans, prin email, la adresa cristina.badiu@arenaplatos.ro sau la faţa locului, înaintea startului concursului.

World Snowboard Day este primul dintr-o serie de evenimente ce vor fi găzduite în resortul de schi și snowboard Arena Platoș. În 6-7 ianuarie, pe pârtiile complexului va fi organizat pentru a doua oară Transilvania Rookie Fest, un concurs internațional de freestyle în care sunt așteptați cei mai buni tineri snowboarderi din lume. Înscrierile în concurs sunt deschise oricăror tineri snowboarderi care au aprobarea părinților și se fac prin email, la adresa cristina.badiu@arenaplatos.ro.

Pentru mai multe relații

Cristina Badiu

cristinab@xventure.net

07331270887

Sa fie zapada!

Saptamana trecuta am fost intr-o scurta vacanta pe taramuri catalane. Fiind “satul” de atatea parcuri, “ramble” si “sagrade” mi-am zis sa incerc si ceva inedit. Alpii si Pirinii au fost deja testati asa ca am zis sa vad cum e zapada si in Pirinei. Dupa un studiu amanuntit am gasit o statiune situata relativ aproape de Barcelona si anume “La Molina”.La inceput am avut ceva rezerve. Ma tot gandeam cum o sa fie, daca e zapada, daca e aglomerat etc. A fost bine! Chiar foarte bine!
La Molina, alaturi de Masella alcatuiesc “resortul” Alp 2500. Statiunile sunt la altitudini de 1700 m, iar “varfurile” sar de 2500 m. In zona sunt 133 km de piste impartiti in 61 de partii, majoritatea rosii. Aproximativ 900 de tunuri asigura necesarul de zapada atunci cand precipitatiile sunt reduse. In 2008 La Molina a gazduit o etapa de cupa mondiala de ski alpin, iar in ianuarie 2011 tot aici s-a tinut o etapa de cupa mondiala de snowboard.

Am ales sa mergem miercuri intrucat exista o oferta foarte tentanta. 33 de euro transportul cu autocarul dus-intors si skipassul pe o zi la care se adauga inchirierea snowboardurilor, in total 55 euro. In mod normal doar skipassul pe o zi este de 39 euro (un pic mai mult ca-n Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia etc).

Asadar, miercuri dimineata, cu ochii carpiti de somn ne-am urcat in autocar si am pornit spre Pirinei. Prima oprire a fost cu cativa km inainte de La Molina, de unde ne-am si inchiriat snowboardurile. Aici am avut primul soc. Bootii erau foarte vechi si foarte uzati (ca sa nu folosesc cuvinte mai dure). Pana si in statiunile de la noi gasesti echipamente de inchiriat in conditii mai bune. M-a mirat acest aspect intrucat nu ma asteptam ca o ditamai statiunea sa stea atat de prost la acest capitol. Am trecut insa peste acest aspect, iar dupa un drum de vreo 10 km am ajuns in La Molina. Era 9 dimineata, soare, iar parcarea era goala. Ne-am urcat in telecabina, iar prima urcare am facut-o pe Tosa d’Alp (2535 m). Pentru a ajunge in varf trebuia sa urci cu un teleski foarte ciudat care la un moment dat facea o curba la 90 de grade. Vateva poze gasiti aici.

Pana la ora 12 zapada s-a prezentat in conditii excelente apoi a inceput sa se inmoaie. Partiile foarte largi (in unele locuri chiar 60-70 m latime), fara denivelari si preparate excelent. Am fost surprins intrucat pe partie se vorbea mai mult franceza decat spaniola, probabil si din cauza ca statiunea este foarte aproape de granita cu Franta. Dupa cateva coborari pe Olimpica si Dues Estacions ne-am mutat pe celalat munte, Costa Rasa (2055m). Pe Costa Rasa partiile sunt mult mai scurte si mai line, iar pentru freestyleri este amenajat si un park. Aici mi-a fost dat sa vad ceva cu totul inedit si emotionant. Copii orbi skiind impreuna cu instructori specializati, ajutandu-se de semnale acustice si persoane cu membrele inferioare amputate care cu ajutorul unor dispozitive speciale coborau pe partie. Trebuie stiut ca aici fundatia Johan Cruyf (pentru necunoscatori Johan Cruyf a fost un mare fotbalist olandez care a activat in anii 70) are deschis un centru care invata persoanele cu handicap sa skieze.

Ora 13 ne-a prins intr-un mic restaurant unde am savurat o bere San Miguel (berea oficiala a statiunii)  si o crema catalana (care practic este crema de zahar ars), apoi ne-am pus din nou pe treaba. Dupa cateva coborari pe “neagra” Estadi am urcat din nou pe Tosa d’Alp. Aici am luat la rand “negrele” Barcelona, Isards si Els Cingles. In jurul orei 16 am fost rapusi de pantele Pirineilor si ne-am indreptat spre autocar. Am incercat sa cautam ceva magazine pentru niste suveniruri insa “siesta” spaniolilor ne-a spulberat planurile. Intre 14 si 17 in Spania “doarme” toata lumea. Chiar atunci cand am plecat a inceput sa ninga. Parca Pirineii ne-au facut cu mana.

Aceasta a fost scurta incursiune in Pirinei, insa cu siguranta cand vom mai avea ocazia vom mai trece pe acolo.

Plusuri: – oferta de miercuri

- partiile excelent amenajate

- partiile sunt neaglomerate

- fundatia Johan Cruyf

- berea San Miguel

Minusuri – siesta

- centrele de inchirieri de echipament

Sa fie zapada

Cum primavara a inceput deja sa-si arate coltii m-am gandit ca este timpul de o escapada in $inaia. Da…$inaia perla Carpatilor, cea mai inalta statiune, cea mai veche , cea mai cea mai bla bla bla… Asadar, de dimineata ne-am urcat in masina si am pornit spre Cota 2000 nerabdatori sa vedem noile partii si noul telescaun inaugurat cu atat fast de doamna Udrea. Dupa “frumosul” drum spre Cota 1400, lasat in paragina probabil intentionat de catre autoritatile locale pentru a obliga turistii sa dea banii pe “gondola roz” sau pe telecabina, am ajuns in parcare. Foarte frumos! Miros de rahat proaspat si mocirla totul la pretul de 9 lei!

Ajungem la ghereta de bilete unde trona un frumos afis “Cartelele nu sunt valabile la telegondola si la telescaunul de 4 locuri valea soarelui!”. Afisul ne-a cam pus pe ganduri insa ne-am luat niste cartele. Preturile nu mai are rost sa le comentam…porcos de mari! La telescaun am inteles si care e treaba cu cartelele. Sa va explic! Daca vrei sa mergi cu telescaunul nou “de patru locuri”, care din cate am inteles  este al primariei, pe langa cartela aferenta trebuie sa-ti mai iei niste cartele ca sa ajungi acolo! Cu telescaunul sau cu telecabina, dupa preferinte. Asadar…turistul venit in $inaia pentru o tura pe partiile noi, o ia frumos la picior din gara sau cu masina pana la gondola roz (care e la mama naibii, undeva la mijlocul distantei dintre $inaia si Cota 1400), isi ia o cartela sau un skipass de acolo si se urca in frumoasa telegondola. Ajuns la Cota 1400 isi ia alta cartela ca sa ajunga sus la Cota 2000 de unde o ia frumos la picior inca vreo 500 de metri. Ajuns la partiile noi, isi da drumul la vale pe minunatele partii Valea Soarelui 2 (cica 1.200 de metri lungime) şi Lăptici (cica 1.900 de metri).

De ce aceasta incurcatura? Un angajat de la telescaun mi-a raspuns : “Nu s-a inteles primaria cu domnu’ … xxx”. Pe Lăptici, dupa vreo 600-700 de metri turistul deja obosit,nervos si fara bani intampina un nou obstacol si anume un deal care este foarte greu de urcat chiar daca vii in viteza. Dupa deal, urmeaza o portiune de plat de cateva zeci de metri apoi se continua partia, care din rosie devine de un albastru superb. Obosit, turistul zice ca e momentul sa se odihneasca un pic si sa bea ceva cald. Isi da ultimii banuti pe un ceai sau o bere si se pregateste de plecare. Pipi alarm!!! Turistul disperat incepe sa caute o buda, un wc, un copac orice!!! La bar i se raspunde “Nu avem apa!”. “Si ce fac?” intreaba turistul. I se raspunde cu o ridicare din umeri. Turistul, mai nervos ca inainte se urca in telescaun coboara undeva la jumatatea partiei si face un pipi pe toata partia Lăptici. “AAAAAAHHHH” exclama turistul…

Sfarsit!

Cateva poze gasiti aici

Ps: vremea a fost excelenta! Soare, un pic de vant si lume putina. Zapada e pe sfarsite iar pe Drumul de vara a inceput sa se topeasca

Sa fie zapada!

Daca tot nu prea mai este zapada pe partii, macar sa avem activitate pe “catwalk”. Pierdeiarna.ro lanseaza colectia de tricouri primavara-vara, deocamdata doar pentru fetite. Tricourile sunt cu logoul pierdeiarna.ro pe fata iar pe spate este scris numele siteului. La cerere se pot adauga si alte “texte”. Pentru comenzi trimiteti un mail (pierde_iarna@yahoo.com) care sa contina adresa, marimea tricoului si numarul de telefon.

Sa fie zapada!

Am avut ocazia sa merg de doua ori in Kitzbühel, considerata de multi una dintre cele mai frumoase statiuni de ski din Austria. Pe langa partii nesfarsite, Kitzbühel surprinde cu o viata de noapte foarte intensa dar si cu sarmul orasului medieval. Avand o suprafata de 58 km2 si o populatie de 8400 locuitori, Kitzbühel se afla situat in apropierea oraselor Innsbruck (95km), Salzburg (80km) si Munchen (120km). Cunoscut initial ca oras minier, Kitzbühel s-a dezvoltat treptat devenind una din cele mai cunoscute statiuni de ski din Europa. Magazinele de haine scumpe si bijuterii sunt usa-n usa cu après-skiurile pline de bere, muzica si voie buna, masinile de lux asteapta cuminti trecerea skibusurilor iar parfumurile fine razbat prin costumele de ski. Viata de noapte in Kitzbühel este extrem de agitata. Casinourile, cluburile si barurile pun capac turistilor dupa o zi petrecuta pe munte. Se spune ca oricand poti da nas in nas cu “vip-uri” din lumea sportului alb venite aici pentru a se antrena sau pur si simplu pentru a se recrea, acestea avand posibilitatea ca atunci cand se simt “incoltite” sa ceara protectia gazdelor.

Sporturile de iarna, in special skiul, s-au dezvoltat rapid si constant incepand cu secolul 19. In 1905 are loc primul campionat de ski din Tirol iar in 1906 prima cursa. Kitzbühel a devenit celebru mai ales prin cursa Hahnenkammrennen, care are loc an de an incepand cu 1930 si care din 1967 devine etapa de Cupa Mondiala. Hahnenkammrennen este una dintre cele mai asteptate si mai urmarite curse ale anului datorita in special duritatii traseului (grad de inclinatie maxim 85%). De-a lungul timpului in cursele din Kitzbühel au scris istorie Hermann Maier, Stephan Eberharter, Didier Cuche, Ivica Kostelic, Bode Miller, Alberto Tomba, Aamodt Kjetil Andre etc.

In acest loc incarcat de istorie am reusit sa ajungem in doua randuri si noi. Oraselul este unul tipic austriac, un pic diferit de celelalte statiuni. Case viu colorate, parculete dar si statui. Pe scurt : curat, ordonat, frumos… Primul lucru care te uimeste cand ajungi la poalele muntelui este statia gondolei, cu o statuie superba la intrare reprezentand un skior in coborare, aceasta fiind ridicata cu ocazia aniversarii a 100 de ani al Ski Clubului din Kitzbühel (1902-2002). In interiorul statiei, o scara serpuieste in jurul unei cascade artificiale si te conduce la gondolele pe care sunt imprimate numele tuturor castigatorilor cursei Hahnenkammrennen.

Kitzbühel, cu ai sai 170 km de partii (67 km piste albastre, 79 km piste rosii si 24 km de piste negre) este o statiune mai mult pentru skiorii si snowboarderii incepatori si  medii. Cand ajungi sus esti intampinat de un “desert alb”.  Nu degeaba cei din zona compara o zi petrecuta in Kitzbühel cu un “ski-safari”. Partiile sunt imense, late, iar golul alpin te imbie cu infinitatea sa de variante de coborare. Daca ajungi in varful Pangelstein (1938m), dupa ce iti faci incalzirea pe Hochsaukaser (nr 55- foto) nu ai voie sa ratezi Schwarzkogel!!! Este cea mai lunga si cea mai frumoasa partie neagra pe care am fost vreodata; lunga de 4650 m si cu o diferenta de nivel de 921 m, pur si simplu “te rupe in doua!!!”. Nu uita! Pe partiile negre si nu numai, poarta creier sub casca!!!

Daca tot nu te-ai saturat de senzatiile tari poti incerca 3-S Bahn, o telecabina care face legatura intre Vf. Pangelstein si Vf. Wurzhohe. Aceasta telecabina absolut colosala a fost construita de Doppelmayr si inaugurata in 2005. Traseul are o lungime de aproximativ 3600 m, iar capacitatea ei este de 3200 persoane pe ora!!! Mai mult, podeaua telecabinei este transparenta, facand ca hăul de 400 de metri de dedesubt sa-ti taie respiratia.
Daca esti in continuare in cautare de ceva inedit, pentru cateva zeci de euro, poti sa-ti petreci noaptea sus pe munte intr-un iglu, iar dimineata la prima ora sa te rasfeti cu “piure-ul” de pe Direttissima (nr.38), Griesalm (nr.23) si Powder Heaven (nr.17). Pentru mai multe poze intra aici!

La final nu se poate sa pleci din Kitzbühel fara sa faci doua coborari pe celebrele si interminabilele Kampen (nr.22 – 5850 m lungime si 870 m dif de nivel) si Streif (nr.21 – 5500 m lungime si 870 m dif. de nivel). Din motive de siguranta, partia Streif pe care se tine si etapa de Cupa Mondiala, are cateva sectoare inchise skiorilor amatori.
Concluzionand, daca sunteti prin zona trebuie sa mergeti la Kitzbühel macar o zi!!! Nu este un ghetar si nu este un skiresort imens insa are “ceva” ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Are un aer aparte… Kitzbühel merita vazut macar o data in viata!

Sa fie zapada!

La aproape o saptamana dupa nefericitul accident al lui Serban Huidu, Romania este cuprinsa de isterie. Parintii isi suna disperati copiii plecati sa skieze prin munti iar in presa au aparut pana si campanii. Mai mult unii vorbesc despre ”blestemul partiilor din strainatate”.  Cel mai accesat  site de fotbal (gsp.ro), pentru ca nu poate fi numit de sport intrucat 90% din continut este despre fotbal, a pornit ditamai campania “Poarta casca!”. De ce nu o campanie “Poarta creier!” sau “Vrem partii amenajate!”? Sensibilizati la culme de accidentul lui Huidu, dar mai ales din lipsa de subiecte intrucat campionatul de fotbal este intrerupt, gesepistii ne spun de ce e buna o casca si cat costa o casca. Uau!!! Pacat ca nu spun nimic despre cei care au murit degeaba prin Predeal si Sinaia sau despre cei care isi rup mainile si picioarele din cauza ca partiile nu sunt semnalizate, sunt prost intretinute sau nu sunt inchise cand trebuie. Asta ar fi o campanie corecta! Casca te salveaza, e importanta insa trebuie plecat de jos, adica de la partii. Deci sa o lasam mai moale cu campaniile de sensibilizare. O sa ajunga unii sa spuna ca skiatul este un sport periculos. Este periculos pentru cei care nu-si cunosc limitele, pentru teribilisti si pentru cei care nu gandesc.

In alta ordine de idei, o alta “vedeta” autohtona a suferit de pe urma schiatului. Este vorba despre marea cantareata, pictorita si model… Ana Lesko. O “sursa demna de incredere” ne-a informat ca Ana si-a rupt o mana undeva prin Franta. Pe Anushka mi-o imaginam in orice fel, numai in costum de ski nu. De cand o stiu poarta numai chiloti si sutien. Se pare ca purta si o casca desi risca enorm sa-si turteasca parul…

Concluzionand, haideti mai intai sa invatam sa schiem/ sa ne dam pe placi si sa amenajam partiile prapadite pe care le avem, si abia apoi sa lansam campanii pentru purtatea echipamentului de protectie care se preteaza in tari unde sporturile de iarna au trecut de faza “abecedarului”. Lui Serban Huidu ii dorim insanatosire grabnica si sa se bucure in continuare de acest sport minunat.

P.S. Decalogul schiorului (sursa: www.skivirus.com)
1. Sa schieze in asa fel incat sa nu puna in pericol viata altui schior, sa nu pericliteze integritatea celorlalti schiori sau sa le cauzeze acestora un prejudiciu.
2. Sa isi adapteze viteza si maniera proprie de a schia potrivit pregatirii tehnice, conditiei fizice, starii zapezii, gradului de dificultate al partiei, conditiilor atmosferice si densitatii traficului de pe partie.
3. Sa isi aleaga cu grija traiectoria pe care urmeaza sa coboare, in scopul protejarii schiorilor aflati in aval si NU schiati cu viteze care va depasesc capacitatile de control.
4. Sa depaseasca schiorul aflat in aval fie pe partea dreapta, fie pe partea stanga, cu conditia ca aceasta depasire sa fie suficient de larga pentru o eventuala evolutie neasteptata a celui care urmeaza sa fie depasit. (Schiorul din deal este obligat sa-l ocoleasca pe cel din vale)
5. Sa se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte si al celui din aval, ca atat el cat si alti schiori sunt in afara oricarui pericol cu ocazia traversarii unei partii sau reluarii parcursului dupa o oprire temporara pe aceasta.
Adica te uiti si in stanga si in dreapata inainte sa treci.
6. Sa evite stationarea pe partie, mai ales pe portiunile inguste ale acesteia ori pe cele lipsite de vizibilitate. In cazul caderii, sa elibereze partia in cel mai scurt timp posibil.
7. Stationarea pe partie este interzisa. Se utilizeza marginea partiei, NUMAI in cazul in care este obligat sa urce sau sa coboare pe jos.
8. Sa respecte indicatoarele de semnalizare si balizele de marcare instalate pe partie si traseele de schi pentru agrement.
9. Sa anunte Salvamontul, in cazul accidentarii unui schior si sa acorde sprijin la transportarea acestuia.
Adica cei sapte ani de acasa.
10. In cazul producerii unui accident, schiorul trebuie sa ofere ajutor persoanei/persoanelor ranite. Cel care a provocat accidentul trebuie sa ramana pe loc si sa raspunda pentru pagubele materiale si fizice pe care le-a produs prin declinarea identitatatii in fata organelor abilitate, in cazul in care a fost martorul unui accident sau l-a provocat el insusi.

Sa fie zapada!

Am sa incerc sa ma rup un pic de sentimetele negative, specifice personajului creat de mine, schimband un pic tema discutiilor cu care v-ati obisnuit probabil pana acum. Nimic vesel oricum, asa ca nu va faceti sperante…

Vreau  sa va atrag atentia asupra unui fenomen din ce in ce mai evident pentru riderii de rand si anume vulgarizarea de azi a partiilor, avand ca si cauza principala a lui, aparitia in numar din ce in ce mai mare a pseudo-schiorilor sau preudo-snowboarderilor, personaje  pe care imi place sa ii denumesc: smecheri de Romania in varianta montana.

De felul lor, smecheri de Romania in varianta montana, pot fi clasificati in 2 categorii: cei care habar nu au sa se dea si sunt total inconstienti sau cei care se dau foarte bine dar care considera ca toata lumea le apartine, deci lor nu li se poate intampla nimic (exclud din aceasta mica definitie si clasificare, paltonarii si pungisti, personaje aparte despre care vom discuta in alte ocazii).

Cu alte cuvinte, e stupefiant cat de putini practicanti ai sporturilor de iarna stiu decalogul schiorului (reguli de comportament valabile atat skiorilor cat si snowboarderilor ) sau decalogul omului cu bun simt cum mie imi place mie  sa  ii spun, in timp ce  numarul personajelor incostiente  pe partii e in continua crestere.

Sunt sigura ca va intrebati de ce am deschis un asemenea subiect… ei bine din dorinta de a va aduce in zona comportamentului alpin si a atitudinii pe care e normal sa o avem cu totii pe partie sau in afara ei, comportament pe care, eu personal, pun bazele predarii acestui sport atat la copii cat si la adulti. Fara alte introduceri va prezint regulamentul de baza.

Schiorii sau snowboarderii amatori si de performanta sunt obligati sa respecte urmatoarele reguli de conduita stabilite de Federatia Internationala de Schi:

a) sa schieze in asa fel incat sa nu puna in pericol viata altui schior sau sa ii cauzeze acestuia un prejudiciu;

b) sa isi adapteze viteza si maniera proprie de a schia potrivit pregatirii tehnice, conditiei fizice, starii zapezii, gradului de dificultate al partiei, conditiilor atmosferice si densitatii traficului de pe partie;

c) sa isi aleaga cu grija traiectoria pe care urmeaza sa coboare, in scopul protejarii schiorilor aflati in aval;

d) sa depaseasca schiorul aflat in aval fie pe partea dreapta, fie pe partea stanga, cu conditia ca aceasta depasire sa fie suficient de larga pentru a evita o eventuala evolutie neasteptata a celui care urmeaza sa fie depasit;

e) sa se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte si al celui din aval, ca atat el, cat si alti schiori sunt in afara oricarui pericol cu ocazia traversarii unei partii sau a reluarii parcursului dupa o oprire temporara pe aceasta;

f) sa evite stationarea pe partie, mai ales pe portiunile inguste ale acesteia ori pe cele lipsite de vizibilitate. In cazul caderii, sa elibereze partia in cel mai scurt timp posibil;

g) sa utilizeze numai marginea partiei, in cazul in care este obligat sa urce sau sa coboare pe jos;

h) sa respecte indicatoarele de semnalizare si balizele de marcare instalate pe partiile si traseele de schi pentru agrement;

i) sa anunte postul de prim ajutor, in cazul accidentarii unui schior, si sa acorde sprijin la transportarea acestuia;

j) sa isi decline identitatea in fata organelor abilitate, in cazul in care a fost martorul unui accident sau a provocat el insusi accidental.

Stiu ca voi rideri de vita nobila ce sunteti il cunoasteti si il respectati dar tin sa va evidentiez ca dorinta de schimbare nu aduce schimbarea in sine ci doar faptele pe care decideti sa le faceti  in vederea realizarii ei …

Va continua?