Pierde-iarna

Rideri si petrecareti din toate colturile partiilor, daca inca nu v-ati stabilit ceva de revelion, Arena Platos vine cu o propunere:

Asadar, daca va incanta ideea, nu mai stati pe ganduri si luati calea Sibiului pentru coborari moca, party si atmosfera specifica. Informatii la telefonul afisat in poster.

In acelasi timp, daca mai stiti de evenimente similare, sau organizati chiar voi unul, dati de veste!

Let it snow!

Ceea ce se petrece cu cei care ard de nerabdare sa-si prinda placa sau schiurile atunci cand se aude zvon de powder este ceva special, asa ca special a fost si weekendul 13-14 februarie, care in mod aproape traditional (pentru grupul nostru) a coincis cu ziua plina de inimioare mai mult sau mai putin sagetate de “arcul” comercial.

Ca de obicei, plecam sambata dupa primele acorduri ale cocosului, indreptandu-ne spre Azuga, unde fusesem directionati de zvonurile altor amici si de al saselea simt. Dupa slalomul printre gropile de pe DN1 si parcursul printr-o ninsoare ca-n povesti, ajungem in statiunea care-a dat numele unei beri cu renume.

Suntem suprinsi placut de faptul ca nu este foarte aglomerat, iar temperatura este numai buna, desi nu avem parte de cer senin. Ca de obicei, cartelele cu puncte sunt scumpe ca si raport calitate/ pret (70 lei – 5 urcari, 135 lei – 10 urcari, 260 lei – 20 urcari, 360 lei – 30 urcari, 120 lei – cartela pentru o zi). Zvonistica spune ca nu si-au recuperat investitia in gondola – aveti rabdare stimati avari, oricum preturile mari nu sunt raspunsul. Luati exemplele de la Vest…
Ne imbarcam nerabdatori spre culmea Sorica – ceata si vant, insa zapada arata bine si este multa! Primele coborari sunt de vis: partia nebatuta insa plina de powder! Dupa ce din ce in ce mai multi isi fac pofta si treiera zapada generoasa, ne mutam si pe Cazacu, care era oficial inchisa din cauza zapezii abundente nebatute si a riscului de avalansa in partea superioara. „Innotam” cu greu aproximativ 20 de minute de la gondola si in cele din urma ajungem in capul partiei. Aici din nou, alaturi de alti entuziasti, picam prada urletelor de bucurie datorate coborarilor prin zapada neatinsa in multe locuri.

Pentru ca e frumos, dar e si obositor sa te dai in nameti mari, plecam spre casa. Seara, dupa somnul de frumusete, alfam ca Matei este proaspat aterizat in urbea natala de la agentiile spatiale franceze. Bere… si maine iar la munte!





Urmeaza ziua de duminica 14 februarie. Pentru cei mai multi este ziua indragostitilor, insa pentru noi este Ziua Indragostitilor de Zapada. Asadar tot Azuga, si mai de dimineata, cu aceleasi gropi, sau mai adanci de data asta. Gasim Sorica batuta bine, asa ca degustam cu nesat „piureul” matinal. Spre pranz apare si soarele, si decidem sa coboram in valea de la Stana, valea de care ne leaga amintiri „din copilarie”. Soare, bere, cate-un chezlongue pentru fiecare si alte strengarii, adica ingredientele necesare pentru-o zi reusita! O bila neagra pentru teleschiul de la Stana, pe care nu-l recomandam celor cu snowboard – aproape toata panta de urcare este inclinata, astfel incat trebuie sa stai in permanenta pe un cant. Insa, efortul merita fara doar si poate daca prindeti o zi ca cea de duminica.


Socant! Galerie foto!

P.S. “A” – de la Azuga

Dupa experienta de sambata, ne-am gandit sa tragem inca o raita la munte pentru a profita la maxim de prima  zapada. Cum se anunta din nou cod galben in sudul tarii si la munte, am zis sa incercam tot Busteniul. Seara la o bere am hotarat sa plecam in zori cu primul tren, rapidul de 6. Ne trezim la ora 5 dimineata, cand in Ploiesti inca ningea. Un nou strat de aproximativ 30 de cm se asternuse in doar cateva ore.

Ajungem la gara in ultimul moment si ne urcam in tren. Dupa o scurta disputa cu un nas cu mot ii pasam banii, cam multi ce-i drept, si tragem un somn pana in Busteni. Ajungem cu noaptea-n cap la partie si incercam sa “mergem cu nasu” si cu telescaunul, insa ni se raspunde “candva mergea, acum nu mai…”. Probabil ca in timpul saptamanii nu e nici o problema insa sambata si duminica se pare ca trebuie luate cartele.

Am urcat cu primul telescaun si cand am ajuns sus am ramas cu gurile cascate! 20-30 de cm de puf peste zapada din ziua precedenta. Nu ne venea sa credem… Partia era imaculata fara nicio urma pe ea. Ne-am pus rapid placile  si am coborat. A fost de vis… primul puf pe anul asta. La urmatoarea urcare, in telescaun, tot vorbeam si ne felicitam ca am ales sa venim asa devreme si radeam de cei care au ales sa-si petreaca duminica in pat, la tv sau calculator.

Am tras destul de tare si pana in ora 12 am facut cate 10 manse in ideea ca peste o saptamana atacam Alpii, unde o sa trebuiasca sa fim in forma maxima! Yeah!
Incet, incet, partia s-a aglomerat si au aparut petice de iarba si gheata. Ne-am retras in baraca din fundul “curtii” unde am ciocnit un Christmas Brew in cinstea primului puf apoi ne-am indreptat incet spre gara.
La intoarcere am avut noroc de o nasica buna la suflet si in doua ore am ajuns in frumosul nostru Ploiesti plin de zapada.

O foarte mica galerie foto gasiti aici.
Sa fie zapada!

PS : Multumim lui “Suzy” ca a fost curajoasa si ne-a dus la gara de dimineata.