Pierde-iarna

Cum primavara a inceput deja sa-si arate coltii m-am gandit ca este timpul de o escapada in $inaia. Da…$inaia perla Carpatilor, cea mai inalta statiune, cea mai veche , cea mai cea mai bla bla bla… Asadar, de dimineata ne-am urcat in masina si am pornit spre Cota 2000 nerabdatori sa vedem noile partii si noul telescaun inaugurat cu atat fast de doamna Udrea. Dupa “frumosul” drum spre Cota 1400, lasat in paragina probabil intentionat de catre autoritatile locale pentru a obliga turistii sa dea banii pe “gondola roz” sau pe telecabina, am ajuns in parcare. Foarte frumos! Miros de rahat proaspat si mocirla totul la pretul de 9 lei!

Ajungem la ghereta de bilete unde trona un frumos afis “Cartelele nu sunt valabile la telegondola si la telescaunul de 4 locuri valea soarelui!”. Afisul ne-a cam pus pe ganduri insa ne-am luat niste cartele. Preturile nu mai are rost sa le comentam…porcos de mari! La telescaun am inteles si care e treaba cu cartelele. Sa va explic! Daca vrei sa mergi cu telescaunul nou “de patru locuri”, care din cate am inteles  este al primariei, pe langa cartela aferenta trebuie sa-ti mai iei niste cartele ca sa ajungi acolo! Cu telescaunul sau cu telecabina, dupa preferinte. Asadar…turistul venit in $inaia pentru o tura pe partiile noi, o ia frumos la picior din gara sau cu masina pana la gondola roz (care e la mama naibii, undeva la mijlocul distantei dintre $inaia si Cota 1400), isi ia o cartela sau un skipass de acolo si se urca in frumoasa telegondola. Ajuns la Cota 1400 isi ia alta cartela ca sa ajunga sus la Cota 2000 de unde o ia frumos la picior inca vreo 500 de metri. Ajuns la partiile noi, isi da drumul la vale pe minunatele partii Valea Soarelui 2 (cica 1.200 de metri lungime) şi Lăptici (cica 1.900 de metri).

De ce aceasta incurcatura? Un angajat de la telescaun mi-a raspuns : “Nu s-a inteles primaria cu domnu’ … xxx”. Pe Lăptici, dupa vreo 600-700 de metri turistul deja obosit,nervos si fara bani intampina un nou obstacol si anume un deal care este foarte greu de urcat chiar daca vii in viteza. Dupa deal, urmeaza o portiune de plat de cateva zeci de metri apoi se continua partia, care din rosie devine de un albastru superb. Obosit, turistul zice ca e momentul sa se odihneasca un pic si sa bea ceva cald. Isi da ultimii banuti pe un ceai sau o bere si se pregateste de plecare. Pipi alarm!!! Turistul disperat incepe sa caute o buda, un wc, un copac orice!!! La bar i se raspunde “Nu avem apa!”. “Si ce fac?” intreaba turistul. I se raspunde cu o ridicare din umeri. Turistul, mai nervos ca inainte se urca in telescaun coboara undeva la jumatatea partiei si face un pipi pe toata partia Lăptici. “AAAAAAHHHH” exclama turistul…

Sfarsit!

Cateva poze gasiti aici

Ps: vremea a fost excelenta! Soare, un pic de vant si lume putina. Zapada e pe sfarsite iar pe Drumul de vara a inceput sa se topeasca

Sa fie zapada!

Sinaia ramane un loc special care iti ofera foarte multe variante de coborare intre 2000 si cota 1400 dar din pacate a ajuns o destinatie foarte foarte SCUMPA. Azi am skiat pe Carp, pe pietrele imense de pe Drumul de Vara si in Valea Dorului cu Alex si Dan. Omatul a fost dar nu prea, a nins o idee, cam 20 de cm, cu ceva zapada buna pe fata mare a Carpului si pe “partia” Tarle ( asa cum zice primarul orasului) peste un strat de gheata-zapada. Pe Papagal nu am ajuns dar sigur a fost bine si pe acel valcel, fara placi de vant. Drumul de Vara insa nu ne-a iertat si doagele au avut de suferit, pietrele avand grija sa ne lase santuri noi in talpile schiurilor. Cateva poze gasiti aici.

In Valea Dorului zapada a fost buna pe sub telescaun, au batut-o si parea OK. A fost singurul loc unde s-a putut skia, Valea Soarelui si partia din dreapta erau pline de iarba si drumuri forestiere noi noute.  M-am dat foarte incet dar am nimerit o piatra imensa acoperita cu un strat mic de zapada. M-am trezit 3 m mai in fata si cu un schi bine infipt in piatra buclucasa si gaurit in zona cantului, dar am avut noroc cu casca ca sigur nu am cazut pe ceva moale.

Cateva poze din Ciucas gasiti aici!

Mai multe povesti cu si despre munte gasiti aici:     http://dumitrelmarius.blogspot.com/

Ladies and gents, cum sezonul se cam alearga cu necrutatorul “the end”, ne-am luat inima-n booti si ne-am urnit spre Sinaia. O data pe an… de sarbatori, ca asa-i traditia-n popor.

Veselie mare si pe drum, unde sufla vantul avand in vedere ca lumea inca digera kilogramele de miel, si la cota 1400, unde-am urcat aproape fara probleme cu masina si unde telescaunul functiona gol, in timp ce alti compatrioti incaltati cu pantofi asteptau linistiti la coada la telecabina.
Soare si atmosfera de vacanta si la cota 2000, unde preturile prohibitive si lipsite de realism ne-au trimis direct la plaja. Dupa prelungita portie de bronz si cateva sculpturi in zapada care nu pot fi ilustrate aici, am hotarat sa coboram pe placi pana la 1400, asa cum era normal. Mai putin normal a fost ca spre final, din cauza lipsei de concentrare specifice finalului de sezon, am avut parte de trante in noroi, cireasa pe tortul unei zile de primavara la munte.

Remarcam posibilitatile multiple de dezvoltare a acestui frumos domeniu schiabil (toata lumea face asta de cand am mai scos si noi nasul prin vest sau sud) si lipsa totala de vointa si de bun-simt a investitorilor, administratorilor, s.a.m.d. Sa amintim doar cateva minusuri: preturi foarte mari in raport cu ce se ofera (partii si infrastructura), cozi la telecabine – in sezon, un telescaun datand dintr-o epoca apusa, un telescaun nou care functioneaza fara noima, o gondola construita parca in ideea “noi chiar putem sa ne batem joc de voi”, aflata departe de orice precum si “extrasezonul” din timpul saptamanii si “sezonul” din weekend si de sarbatorile legale.

Ne vedem la anul? DA…INSA NU LA SINAIA!

Galerie foto.