Din cate se pare, la inceputul iernii telescaunul va fi functional. Nu ne ramane decat sa-i felicitam pe cei care s-au gandit sa investeasca in zona si sa promitem ca la iarna vom fi acolo!  O mica galerie foto cu lucrarile din Ranca  o puteti gasi aici 

Sursa: http://eranca.com/

Sa fie zapada!

Dupa “Poland – A snowboard documentary’, “Slovaki A true movie about snowboarding”, si productia de anul trecut “From Romania with Love”, “At Equilibrium” este despre oamenii pasionati care au dezvoltat aceasta miscare la sud de Dunare. Dupa cum spun producatorii, titlul filmului a fost ales in ton cu cei de acolo, oameni echilibrati si “adevarati”, ceea ce propulseaza filmul in postura de “bijuterie” a seriei.
Veti putea vedea rideri din mai multe tari, printre care Marc Swoboda, Darek Bergmann, Gigi Rüf, Thomas Franc sau Danny Larsen.

Puteti vedea teaserul oficial aici: http://blickinsfreie.de/films/completed/documentaries/at-equilibrium/at-equilibrium-trailer.html. Lansarea va avea loc intre Octombrie si Decembrie in diferite orase din Europa, apoi filmul va fi disponibil si pentru download la sfarsitul lui Decembrie.

Iar pentru cei care nu au vazut ce s-a filmat anul trecut la noi, “From Romania with Love” poate fi downloadat de la adresa http://blickinsfreie.de/films/completed/documentaries/from-romania-with-love/from-romania-with-love-trailer.html pentru 3 EUR, suma modica care reprezinta sustinerea unor astfel de proiecte.

Desi nu putem fi carcotasi 100%, pentru ca pana la urma este o initiativa prototip, ne gandim ca cei aproximativ 100.000 euro investiti pentru partia de 100 m lungime si 21 m latime, ar fi putut fi fructificati mai degraba in amenajarea partiei de iarna de la Cavnic, in cumpararea unui ratrac sau in modernizarea instalatiilor de transport pe cablu, avand in vedere situatia partiilor de ski din zona sau situatia generala a infrastructurii la nivelul tarii.

Urmeaza o filmare de la Cavnic:

…si dintr-un alt loc unde este instalata o astfel de partie – Noeux Les Mines, Franta:

Salutam insa acest pionierat fara a-i mai cauta alte sensuri dubioase si asteptam primele impresii ale celor care au testat deja “covorul”.

Veselie mare si pe drum, unde sufla vantul avand in vedere ca lumea inca digera kilogramele de miel, si la cota 1400, unde-am urcat aproape fara probleme cu masina si unde telescaunul functiona gol, in timp ce alti compatrioti incaltati cu pantofi asteptau linistiti la coada la telecabina.
Soare si atmosfera de vacanta si la cota 2000, unde preturile prohibitive si lipsite de realism ne-au trimis direct la plaja. Dupa prelungita portie de bronz si cateva sculpturi in zapada care nu pot fi ilustrate aici, am hotarat sa coboram pe placi pana la 1400, asa cum era normal. Mai putin normal a fost ca spre final, din cauza lipsei de concentrare specifice finalului de sezon, am avut parte de trante in noroi, cireasa pe tortul unei zile de primavara la munte.

Remarcam posibilitatile multiple de dezvoltare a acestui frumos domeniu schiabil (toata lumea face asta de cand am mai scos si noi nasul prin vest sau sud) si lipsa totala de vointa si de bun-simt a investitorilor, administratorilor, s.a.m.d. Sa amintim doar cateva minusuri: preturi foarte mari in raport cu ce se ofera (partii si infrastructura), cozi la telecabine – in sezon, un telescaun datand dintr-o epoca apusa, un telescaun nou care functioneaza fara noima, o gondola construita parca in ideea “noi chiar putem sa ne batem joc de voi”, aflata departe de orice precum si “extrasezonul” din timpul saptamanii si “sezonul” din weekend si de sarbatorile legale.

Ne vedem la anul? DA…INSA NU LA SINAIA!

Galerie foto.

Avem si noi cateva idei in acest sens, la nivelul de picaturi in ocean, si probabil c-o sa le punem in practica in sezonul cald.

Au si altii idei, asadar daca aveti timp liber de fructificat, go ahead.

Busteni, 20.12.2009

Zillertal, Silvester Party

Azuga, 13-14.02.2010

Parang, 20-21.02.2010

Bansko, 4-7.03.2010

Busteni, 20.03.2010

Sub Caraiman era mult mai liniste, iar partia se prezenta in conditii ireprosabile. Dupa cateva ture, soarele si atmosfera de primavara au alungat gecile, iar mai apoi si tricourile, totul terminandu-se cu o aparitie stanjenitoare pe A1 despre care a aflat probabil intreg Facebook-ul =))

Si iata-ne in zorii zilei de 4 martie, cu ochii carpiti de somn putin, impachetati in cele doua mini-masini si gata de drum. Soseaua Bucuresti – Giurgiu este neasteptat de buna, exceptand iesirea din capitala si hartoapele din orasul aflat la granita. Platim cu uimire taxa de 25 de lei pentru trecerea podului, uimire care se amplifica cand constatam ca asfaltul podului este un sir de gropi si “pasim” in Bulgaria aflata in crepuscul matinal. Platim vigneta (50 lei) si suntem gata de calatoria care, nu stiam inca, va fi una plina de schimbari inopinate si accidentale, ca in drama antica.

Dupa un drum plin de restrictii de viteza si radare ratam drumul spre Sofia si ne indreptam spre Stara Zagora. Dupa ce ne invartim aproximativ o ora, reusim sa iesim din Stara Zagora si cu mult norc nimerim si asa-zisa autostrada spre Sofia pe care o parasim dupa vreo 100 de km in directia Velingrad, un oras care te duce cu gandul mai mult la vodka decat la un oras din UE. Reusim sa ne ratacim si in frumosul Velingrad deoarece GPS-ul este absolut depasit si dupa o ora gasim drumul spre… Razlog. Urmeaza un drum de aproximativ 90 km, absolut infernal. Dupa 12 (doisprezece) ore de drum, ajungem in cele din urma in Bansko si recomandam tuturor sa studieze atent harta, sa nu se lase dusi de GPS si sa mearga pe ruta Ruse – Sofia.

Prima impresie pe care o lasa Bansko este de oras artificial, copiat parca de undeva. Este plin de hoteluri de 4-5 stele, vile, dar si santiere. Aduce intr-un fel a Pipera daca ne este permisa comparatia. Ajungem la timp pentru masa de seara, insa putin prea tarziu pentru piscina, asa ca iesim la shopping sa cercetam marcile locale de bere. Rezultatul nu este nemaipomenit dar alaturi de glumitele de cabana si oboseala acumulata, seara se incheie ok…

A doua zi luam primul contact cu domeniul schiabil. Pretul unei cartele cu valabilitate de o zi este de 50 leva (aproximativ 25 EUR – adica mai ieftin decat in pseudo-statiunile mioritice), iar al celor pentru mai multe zile scade exponential odata cu cresterea numarului zilelor. Suntem impresionati de gondola care vine pana in centrul orasului, ca si partia, dupa modelul austriac. Totul este ingrijit, facut asa cum trebuie si iata ca dupa ce au investit cu folos, oamenii isi culeg acum “levele” cuvenite. Ne incalzim cu cateva ture pe partia (neagra si de 73%) ce poarta numele schiorului cu multe admiratoare, Alberto Tomba, apoi atacam culmea superioara a statiunii (2600 m) aflata la poalele varfului Todorka (2746 m). Este si singura ascensiune in acest loc deoarece golul alpin si vantul sanatos au facut ca instalatiile din partea superioara sa nu mai functioneze pe durata vizitei noastre. Chiar si asa, partiile aflate sub 2000 m au fost o reala placere si am plecat multumiti, in decor de curcubeu, cu gandul la sesiunea de spa de la hotel. Jacuzzi, piscina si promotia la cocktailuri au fost atractiile serii ce-a urmat.

Dupa lichidele colorate, ne trezim in graba pentru ca afara ninge si nu e timp de pierdut. A doua zi a fost un cadou al muntilor Pirini pentru cei care simt furnicaturi atunci cand coboara prin pow, padure, si toate elementele asezate cu stil de natura backcountry-ului. Dupa ninsoare si pow apare si soarele, prilej pentru un popas la “Bla-Bla” unde ne infruptam cu bucatele si bauturile (foarte scumpe) bulgaresti.

Pentru drumul de intoarcere nimerim ruta corecta, via Sofia. Miturile cu politia bulgara care te haituieste sunt busted, pentru ca nu se ia nimeni de tine atat timp cat respecti regulile locale. Dupa 10 ore de drum ajungem finalmente “a la maison” cu gandul ca vom reveni in Pirini. Totusi ne intrebam cum oare reusesc unii sa faca 5-6-7 ore din Bucuresti pana in Bansko (in conditii legale)…





Galerie foto.

Plusuri:
- partii amenajate excelent, fara pietre;
- preturi mai mici ca la noi.

Minusuri:
- drumul lung, plictisitor, plin de restrictii, politie si radare;
- berea bulgareasca

Vreau  sa va atrag atentia asupra unui fenomen din ce in ce mai evident pentru riderii de rand si anume vulgarizarea de azi a partiilor, avand ca si cauza principala a lui, aparitia in numar din ce in ce mai mare a pseudo-schiorilor sau preudo-snowboarderilor, personaje  pe care imi place sa ii denumesc: smecheri de Romania in varianta montana.

De felul lor, smecheri de Romania in varianta montana, pot fi clasificati in 2 categorii: cei care habar nu au sa se dea si sunt total inconstienti sau cei care se dau foarte bine dar care considera ca toata lumea le apartine, deci lor nu li se poate intampla nimic (exclud din aceasta mica definitie si clasificare, paltonarii si pungisti, personaje aparte despre care vom discuta in alte ocazii).

Cu alte cuvinte, e stupefiant cat de putini practicanti ai sporturilor de iarna stiu decalogul schiorului (reguli de comportament valabile atat skiorilor cat si snowboarderilor ) sau decalogul omului cu bun simt cum mie imi place mie  sa  ii spun, in timp ce  numarul personajelor incostiente  pe partii e in continua crestere.

Sunt sigura ca va intrebati de ce am deschis un asemenea subiect… ei bine din dorinta de a va aduce in zona comportamentului alpin si a atitudinii pe care e normal sa o avem cu totii pe partie sau in afara ei, comportament pe care, eu personal, pun bazele predarii acestui sport atat la copii cat si la adulti. Fara alte introduceri va prezint regulamentul de baza.

Schiorii sau snowboarderii amatori si de performanta sunt obligati sa respecte urmatoarele reguli de conduita stabilite de Federatia Internationala de Schi:

a) sa schieze in asa fel incat sa nu puna in pericol viata altui schior sau sa ii cauzeze acestuia un prejudiciu;

b) sa isi adapteze viteza si maniera proprie de a schia potrivit pregatirii tehnice, conditiei fizice, starii zapezii, gradului de dificultate al partiei, conditiilor atmosferice si densitatii traficului de pe partie;

c) sa isi aleaga cu grija traiectoria pe care urmeaza sa coboare, in scopul protejarii schiorilor aflati in aval;

d) sa depaseasca schiorul aflat in aval fie pe partea dreapta, fie pe partea stanga, cu conditia ca aceasta depasire sa fie suficient de larga pentru a evita o eventuala evolutie neasteptata a celui care urmeaza sa fie depasit;

e) sa se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte si al celui din aval, ca atat el, cat si alti schiori sunt in afara oricarui pericol cu ocazia traversarii unei partii sau a reluarii parcursului dupa o oprire temporara pe aceasta;

f) sa evite stationarea pe partie, mai ales pe portiunile inguste ale acesteia ori pe cele lipsite de vizibilitate. In cazul caderii, sa elibereze partia in cel mai scurt timp posibil;

g) sa utilizeze numai marginea partiei, in cazul in care este obligat sa urce sau sa coboare pe jos;

h) sa respecte indicatoarele de semnalizare si balizele de marcare instalate pe partiile si traseele de schi pentru agrement;

i) sa anunte postul de prim ajutor, in cazul accidentarii unui schior, si sa acorde sprijin la transportarea acestuia;

j) sa isi decline identitatea in fata organelor abilitate, in cazul in care a fost martorul unui accident sau a provocat el insusi accidental.

Stiu ca voi rideri de vita nobila ce sunteti il cunoasteti si il respectati dar tin sa va evidentiez ca dorinta de schimbare nu aduce schimbarea in sine ci doar faptele pe care decideti sa le faceti  in vederea realizarii ei …

Va continua?

Alaturi de frantuzul aflat in vacanta, in ultimul moment s-a alaturat grupului si o alta figura legendara a partiilor, Fane “Talent”, un cuceritor in adevaratul sens al cuvantului.
Dupa plimbari cu placile prin metrou, facem jonctiunea la Gara de Nord, ne aprovizionam (traiasca promotia la Carlsberg!)  pentru noaptea de cuseta si pornim la drum. Imediat ce trenul pleaca, berile incep sa fasaie si dam drumul la treaba. Fane chiar reuseste sa insele vigilenta nasului si merge gratis la cuseta pana in Petrosani!  Dimineata de sambata din Petrosani se dovedeste a fi destul de dura, dupa cele cateva ore de somn, pe care le continuam (oarecum) in apartamentul gazdei noastre minune, Iza.

Nea Brebe ne transporta pana la baza telescaunului in clasica Dacie break, care paraie din toate incheieturile pe drumurile gaurite ale tarii “land of choice”. Urmeaza urcarea de aproximativ 20 de minute, ne despachetam si iesim in inspectie.
Partiile de sus sunt destul de mici, sub 500m, si cum nici zapada nu e nemaipomenita plecam la o “tura mare” pana jos. Nu are prea mare legatura cu snowboardingul sau cu schiul ce s-a intamplat, din cauza zapezii umezite serios de caldura, iar coborarea a fost mai mult o tura montana, un prilej de a admira peisajul zonei. Dupa alte glumite urcam sa servim masa foaaaaaarte generoasa oferita de doamna Buni. Multumim! Pentru digestie, condimentam ziua cu alte cateva coborari pe partiile de sus.

Seara se desfasoara “la Razvan”, cu hamei si narghilea. Caprioarele din zona sunt si ele pe faza, fara sa se teama de vanatorii fara pusca. Incet-incet cadem prada somnului si ne retragem in camera. Matei cu al sau somn de bebelus, cade prada fiarelor noptii si este impodobit ca un brad de craciun.
Ceea ce a urmat in camera este ilustrat in montajul de mai jos (da, patul este intors cu 180 de grade).

A doua zi zapada era asfalt, transformata de gerul noptii. Ne-am incapatanat totusi sa coboram pe placi si am avut parte de cea mai dura experienta din lunga noastra cariera: riding on fresh concrete!

In final o excursie reusita, o zona frumoasa cu mari posibilitati de dezvoltare din punct de vedere al sporturilor de iarna, insa asa cum suntem obisnuiti, administrata lamentabil.

Galerie foto.