Un nou prieten se alatura echipei “pierdeiarna.ro”! Desi este constantean, se pare ca muntele este a doua lui casa iar turele pe munte de orice fel (cu skiurile, bicicleta sau cu picioru’) sunt nelipsite la sfarsit de saptamana. De acum inainte, povestile lui le gasiti aici dar si pe
siteul sau. Se pare ca anul acesta ne-a luat-o inainte. Sa-i dam cuvantul lui Marius!
De cand eram student si mergeam cu personalul de 6 si 10, mi-a placut sa incep sezonul mai devreme daca omatul se aseaza la munte. Asa am facut si acum 6 ani dupa ce mi-am cumparat primele schiuri: Salomon L’Equipe Pro Link de 195 ( un prieten a crezut ca sunt doage de schi fond cand le-a vazut prima data), cu o latime de 52 de mm la mijloc, cu care am alunecat pentru prima data de ziua Romaniei pe Carpul cel mare si greu, marea sperietoare a incepatorilor sau a schiorilor de nivel mediu. E o iesire greu de uitat, a fost pentru prima data cand am schiat in zapada mare si am reusit performanta sa cad de zece ori ( sau de mai multe ori, nu mai stiu exact ca eram tot timpul pe jos) la o singura coborare. Eram toti studenti, avand o tehnica de mari incepatori, fara bani, cu schiuri si placi cumparate la sh ( la cele mai mici preturi de pe piata). Ne-a luat aproape o ora sa coboram de la 2000 pana la cota 1400, dar ne-am distrat mult si ne-am ales cu o amintire buna de povestit la nepotei.
Dupa multe planuri propuse, schimbate si iar modificate Matei vine cu varianta finala sa schiem pe Valcelul lui Horatiu in Muntii Ciucas. M-am uitat pe camere, parca era ceva praf la munte dar nimic deosbit. Nu e problema, daca nu pare ok la Muntele Rosu, ne oprim la berici si fripturi la carciuma de acolo.
Si asa am facut, dupa un Ciuc ( ca Ciucas nu aveau ???!!!) si o omleta cu cinci feliute de cabanos ( taiate foarte foarte fin, ca sa nu atarne greu, mama lor de zgarciti) am pornit la drum spre Varful Muntele Rosu. Am plecat cu schiurile in carca (plus o placa in spinerea lui Gump) si ne-am pierdut timpul cu multe glume legate de ce o sa schiem pe Valcelul lui Horatiu ( pe iarba verde si pe floricele frumoase). Matei ne arata valcelul si se suie pe schiuri. Asta e, avem putina zapada hai la vale ca trebuie sa iasa ceva bun. Si asa a fost, am dat primele viraje pe un valcel lin, cu multe poienite pline de zapada.
Nu am ratat pietrele, cine le-a pus acolo nu s-a gandit la talpa schiurilor noastre, dar a iesit frumos. Pe mine m-a mancat in fund sa las casca la masina iar ochelarii de schi in ghiozdan drept urmare m-am ales cu o frumoasa zgarietura pe fata.
Am facut cam trei sferturi din valcel pe schiuri si am mers cu lemnele in brate pana aproape de intersectia cu forestierul care coboara de la Cabana Ciucas. Am balaurit oleaca prin padure dar am intalnit acolo atomosfera deosebita de iarna. Ningea frumos, asezat iar copacii erau incarcati cu zapada. Am luat cateva trante cand caram schiurile in brate, sub stratul mic de zapada pietrele erau inghetate, dar am ajuns intregi la masina.
Mi-a placut mult cum a iesit si imi pare rau ca a tinut putin zapada in Ciucas, a plouat toata noaptea iar a doua zi totul era maro. Acum e canicula la munte si iarna se lasa iar asteptata.
De la tura din Ciucas si pana acum s-au schimbat multe. Pe valea Prahovei ninge ca-n povesti iar stratul de zapada se pare ca o sa treaca de 20 cm pana maine. Se anunta ninsori masive in urmatoarele 24 de ore…deci pana data viitoare ne vedem prin munti!
Cateva poze din Ciucas gasiti aici!
Mai multe povesti cu si despre munte gasiti aici: http://dumitrelmarius.blogspot.com/
Share on Facebook
In Valea Dorului zapada a fost buna pe sub telescaun, au batut-o si parea OK. A fost singurul loc unde s-a putut skia, Valea Soarelui si partia din dreapta erau pline de iarba si drumuri forestiere noi noute. M-am dat foarte incet dar am nimerit o piatra imensa acoperita cu un strat mic de zapada. M-am trezit 3 m mai in fata si cu un schi bine infipt in piatra buclucasa si gaurit in zona cantului, dar am avut noroc cu casca ca sigur nu am cazut pe ceva moale.
