Pierde iarna…

Iza

Ma numesc Iza si din cate se pare, deocamdata sunt singura fata de aici… sper ca nu si ultima.
Am avut parte de o copilarie mai diferita, zic eu. La 6 luni am fost dusa in Parang si lasata acolo cu bunica mea. La 2 ani am primit primele skiuri (Piticot). Pana la 7 ani nu am vazut orasul, ceea ce m-a facut sa devin dependenta de munte si de ski. Pot spune ca stiu Parangul ca-n palma. De-a lungul timpului am trecut si prin multe perioade mai nefericite: picioare rupte (atunci am invatat sa skiez si intr-un picior), gatul sucit, nasul spart etc.
Poate parea ciudat, insa aceste accidentari m-au facut sa indragesc si mai mult acest sport. Acum cativa ani am incercat si un snowboard insa am ramas la prima mea dragoste, skiul.
La 19 ani lumea mea lua sfarsit – am aterizat in Bucuresti. Acum, cand nu scot dinti… merg la ski.

Alexandru

M-am apucat de snowboard mai intai din dorinta de a parasi canapeaua in timpul iernii. Apoi am descoperit ca e mai mult decat “o plimbare in parc” si s-a transformat in pasiune (poate termenul e putin fortat, dar ramane asa).

In iarna 2005-2006, am avut primul contact serios cu partia. Impreuna cu un prieten am mers la Predeal, el si-a inchiriat schiuri, iar eu un snowboard (don’t ask why). Era un board cu legaturi step-in de la Rossignol… Am luat telescaunul pana sus, trei sferturi din partie le-am coborat in fund, insa pe ultima portiune am inceput sa “frunzesc”. Nu a fost mult pana cand mi-am si cumparat un board, tot Rossignol, tot step-in, de la centrul de inchirieri (vezi foto).

Mai departe au urmat: prieteni, multe partii, evenimente (long live party-urile de la Balea!!!), o gramada de amintiri, multi kilometri parcursi, ciocolata Fagaras!

Bogdan

Ma numesc Bogdan Tudor si sunt dependent de zapada!

Prima data cand am pus skiurile in picioare a fost pe la 5-6 ani, la Sinaia. Era altfel atunci. Sinaia era cea mai mare si cea mai frumoasa statiune de pe la noi. Erau telescaune si teleskiuri care mergeau. Erau si cozi insa nu cred ca era nesimtirea de acum. Am fost de multe ori batut si tarat cu forta prin Valea Dorului de catre parinti dar pana la urma am invatat sa skiez. Totusi pe la inceputul anilor 90, nu stiu de ce,  am luat o pauza foarte foarte lunga. Prin 98 sau 99 vine Marius si-mi zice: “Mergem la Predeal ca au snowboarduri de inchiriat!”. Nu prea stiam eu cu ce se mananca insa am mers. De atunci pot spune ca am devenit dependent. Din cate imi amintesc prima placa cu care m-am dat a fost un Nidecker hard stravechi pe care am inchiriat-o din gara. In anii urmatori am mers destul de rar insa am reusit sa invat.

In 2004 dupa o vara petrecuta intr-o tipografie mi-am luat prima placa. A fost mai mult un troc…o pereche de role, un mp3 player si ceva bani. M-a dus peste tot si m-a invatat tot ce stia: Mogosa, Borsa, Cavnic, Parang prin toata Valea Prahovei, Poiana… Nici macar nu stiu cum o cheama ( ce marca e) insa a fost prima dragoste, nu o voi uita niciodata,  iar acum sta la loc de cinste atarnata in perete.

In 2007 a trebuit totusi sa ne despartim deoarece am cunoscut-o pe “FIFI” ( O FORUM) lunga, lata si frumoasa cu care sunt si in prezent. Acum…astept doar sa ninga!

Sa fie zapada!

Matei

Totul a inceput cu filme ca Decade, Stand and Deliver, Technical Difficulties, True Life la inceputul anilor ‘00. Le-am vazut de zeci de ori pe fiecare si m-am indragostit de un sport pe care inca nu il practicam. Nu am rezistat mult si mi-am achizitionat un Rossignol Wind la inceputul sezonului 2000-2001 care m-a facut fericit timp de 3 ani. Asa a inceput aventura.  Prima coborare a fost la Predeal, a durat 2 ore si m-a ucis.

Au urmat « frunzele », « virajele », ollie-urile si tot asa. Nopti petrecute la 2000, road-trip in Parang, Arieseni, excursii in salbaticie in Piatra Craiului si bineinteles BALEA. Vara filme, iarna munte, munte si iar munte. Cei dintai ani au fost cei mai tari… au fost anii in care fugeam de acasa ca sa ma dau. Imi pregateam bocceluta de cu seara, ma trezeam la 4-5 dimineata, ma furisam afara din casa si fugeam la gara sa prind personalul. Seara la intoarcere, trenul fiind plin, adormeam in picioare sprijinit pe placa. Iar acum, trei placi mai tarziu, dupa multe vanatai, o palma rupta, multe febre musculare si muuuulti kilometri iata-ma in ziua de azi, asteptand urmatorul petic de zapada…

Tanase

Eu sunt Tanase! Candva mi-am facut o placa dintr-o trapa de Mercedes si booti din niste role. Inainte mergeam prin munti si dadeam spectacole la Balea dar acum nu mai am chef de nimic.  Ma F%# in muntele vostru!!!  Beshi ma!

Mihai

Sunt Mihai Gheorghiu si aveam ceva mai bun de facut decat sa scriu chestia asta. Da, stiu, sunt impertinent.. Am pornit de jos, de la capul partiei, in Predeal. Primele 3 ori am urcat la clapar partia, cu schiurile in spinare. Era sa mor de la efort. Pana am observat ca  exista scaune care merg pe o sarma si ca sa te dai costa 2131231 de miliarde. Nu aveam atatia bani si mi-am luat o bere, credeam ca e ceva suc….apoi am observat ca hipsterii de pe partie imbracati ca niste travestiti se dadeau pe niste scanduri pictate. Mi s-a parut misto, eram tanar…si in stare de ebrietate.

Ca sa scurtam lucrurile, acum cativa ani nea Bogdan ‘Halagian’ mi-a dat o placa puscata si mi-a zis cu un marait de betiv : ‘Ba tu cobori partia asta cu placa. Ne vedem jos.’ Pana la urma, am ajuns jos, un pic vatamat corporal. De unde pornisem. De fapt totul e stupid. Urci o panta ca s-o cobori. Totusi imi place…