Animati de vestile privind noile investii, iarna aceasta am pornit la drum si am ajuns in statiunile Buscat, Arieseni si Straja! Sa le luam pe rand.
Pentru Buscat punctul de plecare cel mai indicat din punct de vedere al orientarii geografice este Cluj, de unde se iese spre Oradea, apoi se vireaza stanga din E60 spre Baisoara, dupa Floresti, pe DJ 107M. Urmeaza un drum asfaltat decent, insa dupa ce trecem de Baisoara, viram la stanga spre Buscat, conform unui panou care semnala clar accesul spre statiune, pe un drum forestier, nivelat acceptabil si dezapezit atat cat permite un astfel de drum. Am reusit sa urcam cu o masina normala, insa in conditii de zapada mare probabil ca nu se poate ajunge decat cu un 4×4.
Ajungem in parcarea amenajata pe un platou, si aruncam cateva priviri de orientare. Desi statiunea fusese inaugurata in weekendul care tocmai se incheiase, luni cand am ajuns noi telescaunul nu functiona. Nici tunurile de zapada nu erau puse la treaba, in conditiile in care era suficient de frig pentru acest lucru, iar partiile fusesera jupuite serios. Aceste lucruri veneau in contradictie cu reclamele abundente, mai ales din media locala. Buscatul parea o statiune parasita, parere impartasita si de ceilalti patru sau cinci temerari care ajunsesera la locul cu pricina sa “palpeze” noua locatie.
Totusi, montam placile si coboram partia rosie de la nivelul parcarii – un traseu de aproximativ 6-700 metri. Pietrele se aud bine sub placi, si ne oprim jos la telescaun unde suntem intampinati de un caine prietenos. Observam si “neagra” care ajungea in acelasi loc, care se prezenta… impracticabil. Se vede ca s-a vrut ceva, partiile erau amenajate recent, fiind vizibile urmele de senile, sapaturi si defrisari. Totusi, atat. S-au amenajat partii, s-a instalat telescaun, dar locul parea abandonat. E adevarat ca natura nu a inzestrat tara noastra cu varfuri inalte, care sa aiba zapada suficienta, insa daca tot s-a investit, suntem curiosi de ce nu se insista macar la inceput (zapada artificiala, instalatii functionale, etc)… Asteptam vesti si de la altii care au mai fost pe-acolo.
Urmatoarea destinatie a fost Arieseni, o statiune cu o traditie deja construita in zona, unde s-a instalat un nou telescaun si a aparut partia Vartop 3. Plecam din Deva, spre Abrud, prin “Tara Motilor”. Este drumul din care se poate ajunge si la Rosia Montana, unul presarat cu serpentine, pentru toti pasionatii de automobilism.
Ajunsi in statiune suntem intampinati de mesaje privind importanta si increderea in investitiile facute in turism. Carpatii sunt teritoriul noilor experiente si suntem invitati sa exploram atat de mediatizata “gradina carpatina”. Buun… ne urcam in telescaunul modern, de patru locuri, nu inainte sa ni se impuna pe un ton nepotrivit ca trebuie sa urcam cu placa prinsa de picior. Pretul unei urcari este decent, 6 lei. Sus, normal, “aterizarea” din telescaun nu era exact ceea ce si-ar fi dorit cineva cu placa prinsa intr-un picior. Dar sa lasam lamentarile si sa trecem la partie! In partea de sus situatia era buna, apoi la intersectia dintre “rosie” si “neagra” o alegem pe cea din urma. Din nou, placile isi cojesc talpa pe pietrele carpatine… Ramane singura urcare pentru ziua respectiva pentru ca din auzite aflam ca “rosia” se prezenta in conditii mai precare. Impresia per total a fost buna, cu un plus pentru partia si telescaunul nou. Din pacate, platim din nou tribut altitudinilor joase si lipsei tunurilor care sa munceasca non-stop atunci cand vremea o permite. Cu parere de rau pentru cei care au investit, insa in conditiile in care stratul de zapada este mic, partiile ar trebui inchise. Functionarea doar de dragul recuperarii investitiei, nu duce in acest caz decat la accidentari si deteriorarea echipamentului de schi.
O escala intre destinatiile ceva mai indepartate s-a produs la Azuga. Aici nu ar fi multe de zis, aceleasi preturi nejustificat de mari, si aceiasi oameni nesimtiti care se baga in fata la coada enervant de mare. Partea buna a fost ca ninsese serios, si partia ne-a bucurat suficient cat sa iasa montajul de mai jos:
Recent, am ajuns si in Straja! Avantajul a fost ca aici am prins cele cateva zile de pow de la inceputul lui martie, si totul a aratat altfel. Am pornit tot din Deva, iar drumul nu a prezentat probleme, ultima portiune din Vulcan pana la cabana Montana fiind curatata.
Dupa odihna de seara, incepem “munca” de dimineata, la teleschiul 2, care ne duce pana pe vf. Mutu (1722m). Urcarile sunt grele, pentru picioarele si bratele fara antrenament pe teleschiuri, dar usor-usor oasele ruginite se pun in miscare. Mai ales datorita coborarilor pe Canal si prin pow-ul din padure, pe langa teleschi (harta cu partiile o gasiti aici). Vizitam si snowparkul Jap Jap Burn aflat pe 5a, unde s-a facut treaba, iar atmosfera este numai buna pentru cei care vor sa “dea” un trick nou. Urmeaza apoi o siesta de amiaza, pentru ca la apusul soarelui, cand aglomeratia de weekend disparuse spre cabane, sa dam o serie de ture pe “rosia” de viteza 5c.
Cu antrenamentul facut, urma o excursie in Alpi, despre care povestim in alt articol. Puteti vedea ilustrate din locatiile mentionate aici.
Asa ca lasati “frunza” si spor la plimbari!
