Pierde-iarna

Cum sezonul se apropia de final (sau nu, daca ne uitam pe fereastra) am hotarat sa-l inchidem apoteotic in mult mentionata statiune a vecinilor de la sud de Dunare. Partea organizatorica a fost rezolvata de “mama” grupului asa ca ne-am trezit bine-merci cu rezervari la 4 sau 5 stele (ce mai conteaza…), si cu piscina, jacuzzi si bauturi colorate sub acoperis.

Si iata-ne in zorii zilei de 4 martie, cu ochii carpiti de somn putin, impachetati in cele doua mini-masini si gata de drum. Soseaua Bucuresti – Giurgiu este neasteptat de buna, exceptand iesirea din capitala si hartoapele din orasul aflat la granita. Platim cu uimire taxa de 25 de lei pentru trecerea podului, uimire care se amplifica cand constatam ca asfaltul podului este un sir de gropi si “pasim” in Bulgaria aflata in crepuscul matinal. Platim vigneta (50 lei) si suntem gata de calatoria care, nu stiam inca, va fi una plina de schimbari inopinate si accidentale, ca in drama antica.

Dupa un drum plin de restrictii de viteza si radare ratam drumul spre Sofia si ne indreptam spre Stara Zagora. Dupa ce ne invartim aproximativ o ora, reusim sa iesim din Stara Zagora si cu mult norc nimerim si asa-zisa autostrada spre Sofia pe care o parasim dupa vreo 100 de km in directia Velingrad, un oras care te duce cu gandul mai mult la vodka decat la un oras din UE. Reusim sa ne ratacim si in frumosul Velingrad deoarece GPS-ul este absolut depasit si dupa o ora gasim drumul spre… Razlog. Urmeaza un drum de aproximativ 90 km, absolut infernal. Dupa 12 (doisprezece) ore de drum, ajungem in cele din urma in Bansko si recomandam tuturor sa studieze atent harta, sa nu se lase dusi de GPS si sa mearga pe ruta Ruse – Sofia.

Prima impresie pe care o lasa Bansko este de oras artificial, copiat parca de undeva. Este plin de hoteluri de 4-5 stele, vile, dar si santiere. Aduce intr-un fel a Pipera daca ne este permisa comparatia. Ajungem la timp pentru masa de seara, insa putin prea tarziu pentru piscina, asa ca iesim la shopping sa cercetam marcile locale de bere. Rezultatul nu este nemaipomenit dar alaturi de glumitele de cabana si oboseala acumulata, seara se incheie ok…

A doua zi luam primul contact cu domeniul schiabil. Pretul unei cartele cu valabilitate de o zi este de 50 leva (aproximativ 25 EUR – adica mai ieftin decat in pseudo-statiunile mioritice), iar al celor pentru mai multe zile scade exponential odata cu cresterea numarului zilelor. Suntem impresionati de gondola care vine pana in centrul orasului, ca si partia, dupa modelul austriac. Totul este ingrijit, facut asa cum trebuie si iata ca dupa ce au investit cu folos, oamenii isi culeg acum “levele” cuvenite. Ne incalzim cu cateva ture pe partia (neagra si de 73%) ce poarta numele schiorului cu multe admiratoare, Alberto Tomba, apoi atacam culmea superioara a statiunii (2600 m) aflata la poalele varfului Todorka (2746 m). Este si singura ascensiune in acest loc deoarece golul alpin si vantul sanatos au facut ca instalatiile din partea superioara sa nu mai functioneze pe durata vizitei noastre. Chiar si asa, partiile aflate sub 2000 m au fost o reala placere si am plecat multumiti, in decor de curcubeu, cu gandul la sesiunea de spa de la hotel. Jacuzzi, piscina si promotia la cocktailuri au fost atractiile serii ce-a urmat.

Dupa lichidele colorate, ne trezim in graba pentru ca afara ninge si nu e timp de pierdut. A doua zi a fost un cadou al muntilor Pirini pentru cei care simt furnicaturi atunci cand coboara prin pow, padure, si toate elementele asezate cu stil de natura backcountry-ului. Dupa ninsoare si pow apare si soarele, prilej pentru un popas la “Bla-Bla” unde ne infruptam cu bucatele si bauturile (foarte scumpe) bulgaresti.

Pentru drumul de intoarcere nimerim ruta corecta, via Sofia. Miturile cu politia bulgara care te haituieste sunt busted, pentru ca nu se ia nimeni de tine atat timp cat respecti regulile locale. Dupa 10 ore de drum ajungem finalmente “a la maison” cu gandul ca vom reveni in Pirini. Totusi ne intrebam cum oare reusesc unii sa faca 5-6-7 ore din Bucuresti pana in Bansko (in conditii legale)…





Galerie foto.

Plusuri:
- partii amenajate excelent, fara pietre;
- preturi mai mici ca la noi.

Minusuri:
- drumul lung, plictisitor, plin de restrictii, politie si radare;
- berea bulgareasca

Share on Facebook

Comentati pe forum.