Pierde-iarna

Mult asteptata excursie in Parang s-a intamplat weekendul trecut si s-a dovedit a fi o adevarata tabara, adica o calatorie in care pleci cu flacaii si te distrezi din diferite motive.

Alaturi de frantuzul aflat in vacanta, in ultimul moment s-a alaturat grupului si o alta figura legendara a partiilor, Fane “Talent”, un cuceritor in adevaratul sens al cuvantului.
Dupa plimbari cu placile prin metrou, facem jonctiunea la Gara de Nord, ne aprovizionam (traiasca promotia la Carlsberg!)  pentru noaptea de cuseta si pornim la drum. Imediat ce trenul pleaca, berile incep sa fasaie si dam drumul la treaba. Fane chiar reuseste sa insele vigilenta nasului si merge gratis la cuseta pana in Petrosani!  Dimineata de sambata din Petrosani se dovedeste a fi destul de dura, dupa cele cateva ore de somn, pe care le continuam (oarecum) in apartamentul gazdei noastre minune, Iza.

Nea Brebe ne transporta pana la baza telescaunului in clasica Dacie break, care paraie din toate incheieturile pe drumurile gaurite ale tarii “land of choice”. Urmeaza urcarea de aproximativ 20 de minute, ne despachetam si iesim in inspectie.
Partiile de sus sunt destul de mici, sub 500m, si cum nici zapada nu e nemaipomenita plecam la o “tura mare” pana jos. Nu are prea mare legatura cu snowboardingul sau cu schiul ce s-a intamplat, din cauza zapezii umezite serios de caldura, iar coborarea a fost mai mult o tura montana, un prilej de a admira peisajul zonei. Dupa alte glumite urcam sa servim masa foaaaaaarte generoasa oferita de doamna Buni. Multumim! Pentru digestie, condimentam ziua cu alte cateva coborari pe partiile de sus.

Seara se desfasoara “la Razvan”, cu hamei si narghilea. Caprioarele din zona sunt si ele pe faza, fara sa se teama de vanatorii fara pusca. Incet-incet cadem prada somnului si ne retragem in camera. Matei cu al sau somn de bebelus, cade prada fiarelor noptii si este impodobit ca un brad de craciun.
Ceea ce a urmat in camera este ilustrat in montajul de mai jos (da, patul este intors cu 180 de grade).

A doua zi zapada era asfalt, transformata de gerul noptii. Ne-am incapatanat totusi sa coboram pe placi si am avut parte de cea mai dura experienta din lunga noastra cariera: riding on fresh concrete!

In final o excursie reusita, o zona frumoasa cu mari posibilitati de dezvoltare din punct de vedere al sporturilor de iarna, insa asa cum suntem obisnuiti, administrata lamentabil.

Galerie foto.

Desi nu suntem mari fani ai anotimpurilor fara zapada, iata ca prima luna de primavara a sosit si profitam de ocazie pentru a le transmite ganduri de inalta pretuire cititoarelor si snow bunny-lor fara de care partiile, baruletele, zilele si serile ar fi mult mai monotone. La multi ani!

Ceea ce se petrece cu cei care ard de nerabdare sa-si prinda placa sau schiurile atunci cand se aude zvon de powder este ceva special, asa ca special a fost si weekendul 13-14 februarie, care in mod aproape traditional (pentru grupul nostru) a coincis cu ziua plina de inimioare mai mult sau mai putin sagetate de “arcul” comercial.

Ca de obicei, plecam sambata dupa primele acorduri ale cocosului, indreptandu-ne spre Azuga, unde fusesem directionati de zvonurile altor amici si de al saselea simt. Dupa slalomul printre gropile de pe DN1 si parcursul printr-o ninsoare ca-n povesti, ajungem in statiunea care-a dat numele unei beri cu renume.

Suntem suprinsi placut de faptul ca nu este foarte aglomerat, iar temperatura este numai buna, desi nu avem parte de cer senin. Ca de obicei, cartelele cu puncte sunt scumpe ca si raport calitate/ pret (70 lei – 5 urcari, 135 lei – 10 urcari, 260 lei – 20 urcari, 360 lei – 30 urcari, 120 lei – cartela pentru o zi). Zvonistica spune ca nu si-au recuperat investitia in gondola – aveti rabdare stimati avari, oricum preturile mari nu sunt raspunsul. Luati exemplele de la Vest…
Ne imbarcam nerabdatori spre culmea Sorica – ceata si vant, insa zapada arata bine si este multa! Primele coborari sunt de vis: partia nebatuta insa plina de powder! Dupa ce din ce in ce mai multi isi fac pofta si treiera zapada generoasa, ne mutam si pe Cazacu, care era oficial inchisa din cauza zapezii abundente nebatute si a riscului de avalansa in partea superioara. „Innotam” cu greu aproximativ 20 de minute de la gondola si in cele din urma ajungem in capul partiei. Aici din nou, alaturi de alti entuziasti, picam prada urletelor de bucurie datorate coborarilor prin zapada neatinsa in multe locuri.

Pentru ca e frumos, dar e si obositor sa te dai in nameti mari, plecam spre casa. Seara, dupa somnul de frumusete, alfam ca Matei este proaspat aterizat in urbea natala de la agentiile spatiale franceze. Bere… si maine iar la munte!





Urmeaza ziua de duminica 14 februarie. Pentru cei mai multi este ziua indragostitilor, insa pentru noi este Ziua Indragostitilor de Zapada. Asadar tot Azuga, si mai de dimineata, cu aceleasi gropi, sau mai adanci de data asta. Gasim Sorica batuta bine, asa ca degustam cu nesat „piureul” matinal. Spre pranz apare si soarele, si decidem sa coboram in valea de la Stana, valea de care ne leaga amintiri „din copilarie”. Soare, bere, cate-un chezlongue pentru fiecare si alte strengarii, adica ingredientele necesare pentru-o zi reusita! O bila neagra pentru teleschiul de la Stana, pe care nu-l recomandam celor cu snowboard – aproape toata panta de urcare este inclinata, astfel incat trebuie sa stai in permanenta pe un cant. Insa, efortul merita fara doar si poate daca prindeti o zi ca cea de duminica.


Socant! Galerie foto!

P.S. “A” – de la Azuga

Marti, prietenul nostru Marilyn (care speram sa scape de inhibitii si sa-si scrie singur articolele), a fost in “perla” Bucegilor – Sinaia. Ne-a zis ca a fost bine, soare, lume putina si destul de multa zapada. De asemenea ne-a mai spus ca un skipass costa 130 ron si ca lui ii place Sinaia. Mica galerie foto o puteti vizualiza aici

Dupa senzationala prezentare a lui Mihai “Barbierul de partii” Gheorghiu, ne face o deosebita placere de a o prezenta (da ati citit bine) pe noua noastra (care este defapt mai veche) colega de partie: Iza, minunea din Parang. Detalii la despre noi.