Pierde-iarna

Dupa alte negocieri cu memoria fiecaruia si sedinte de brainstorming, strecurate printre activitatile cotidiene care ne plac atat de mult (…), revenim cu partea a doua.

Pentru 31 decembrie alegem ca zona Kaltenbach unde instalatiile duc spre trei varfuri de peste 2300m. Terenul este inghetat bine de dimineata, memorabile ramanand urmele ratracurilor care pun la incercari serioase si cele mai flexate picioare. Dupa experientele noastre, va recomandam casca si alte mijloace de protectie, care nu sunt deloc mofturi.

Frenezia ne indeamna sa alegem o varianta cu partie neagra unde ne despartim/ pierdem in trei grupuri. Remarcam din zona snowparkul unde puteai vedea 360-urile la ele acasa, partiile de dificultate medie interminabile si overall multitudinea de trasee care pentru unii dintre noi au insemnat aproximativ 70km “de dat”. Profitam de o zi cu soare si servim pranzul la o cabana cocheta (in functie de pofta si preferinte, intr-un astfel de loc poti lasa intre 5 si 10 euro, minim), dupa care ne facem siesta pe chez-longurile imblanite cu vedere spre edenul alb.
Ziua, ultima din 2009, se incheie cu un eveniment nefericit. Placa mea, proaspat “coafata” la atelierul de pe ghetar, isi arata ascutimea si entuziasmul nesfarsit in parcare, unde “coafeaza” la randul ei masina unui cetatean german. Cum intr-o lume normala, daca gresesti, platesti, nu mai e loc de alte discutii. Ne regrupam si mergem sa ne facem somnul pentru Silvester party, care aflam ca se tine la o disco din Fugen, unde sunt incaperi pentru diferite genuri de muzica. Ajunsi la fata locului, ne impartim in functie de preferinte.

Dupa cum probabi stiti, preferintele noastre fiind din zona feroaselor, am optat pentru “incaperea metal”. Dupa cateva beri Zillertal si o sticla de sampanie baute cu pofta anul nou ne prinde destul de adormiti si fara chef. In jurul orei 3, dupa o lupta acerba pentru un taxi, ajungem la cabana unde bagam un somn revigorant si odihnitor.

Ultima zi pe munte este 1 ianuarie, ziua dupa ceaiul dansant servit cu metal. Data fiind ora de culcare nepotrivita unui cantonament, am plecat spre partie cand soarele se afla deja la zenit. Oboseala si-a spus cuvantul si nu am facut decat cateva coborari, e drept, pe o varianta cu toate ingredientele necesare unui cocktail aus Österreich: rosu, albastru si negru! Finalul zilei ne-a gasit epuizati, oarecum lamentabili, dar cu suficienta energie pentru a da o ultima raita in après-skiul de la baza.

Urmeaza cina de adio la Sonnleiten, deja traditionala partida de sah intre Bogdan “am venit sa ma dau” Tudor si Mihai “frunza verde” Gheorghiu incheiata cu victoria categorica a lui Bogdan (9-4), plus si mai traditionala bere.

Dupa experienta de la venit, cand am ajuns prea devreme, am decis sa plecam lejer, in jurul orei 10 a.m. Totul bun pana cand ninsoarea care a lipsit pe durata sederii intre peretii falnici ai vaii Zillertal s-a revarsat cu naduf asupra soselelor din Europa. Inaintam greu si trecem de Budapesta pe la 8-9 p.m cand se preda si stafeta la volan. Restul autostrazii din Ungaria este pe alocuri precum o partie (se intampla si la altii) insa duba noastra are canturile ascutite si se infige bine chiar si la 100km/h. Prima parte a drumului din tara este doar umed, insa o ninsoare naprasnica loveste soseaua pustie undeva inainte de Sibiu, iar fulgii hipnotizanti provoaca o noua schimbare la volan, pe la 4 a.m. Pana la destinatia finala, se inainteaza in mare parte pe zapada asa ca ajungem abia la ora 11, dupa 25 de ore de rulare. Experienta drumului de intoarcere ne indeamna sa nu sfatuim si pe altii sa incerce aceasta ruta dintr-o bucata, in conditii meteo vitrege.

Asa se incheie voiajul tirolez, editia 2009-2010. Vorbele sunt de prisos, mai graitori fiind cei 200 km strabatuti de fiecare dintre noi, atat cat indica www.skiline.cc la finalul celor cinci zile de Skipass, care au astamparat setea primei parti a sezonului. Si e un sentiment care ramane, ceva care-ti aduce aminte de ce spunea Shawn Farmer in First Descent: “I’ll do it for as long as I can which is probably forever”. Tschüss Österreich, bis bald!


In final va prezentam si un filmulet, facut cam in graba ce-i drept, cu ce s-a intamplat prin Tirol.

Pentru cei interesati, iata detaliile tehnico-financiare:
- drum Ploiesti – Bruck am Ziller: 1492km, via Nadlac – Budapesta – Viena;
- cazare: 49 EUR/pers/zi, cu doua mese incluse;
- skipass valabil in toata zona Zillertal (600+ km): 166EUR pt 5 zile.

Plusuri:
- berea Zillertal (6 sortimente)
- Partia din Fugen (21 km)
- partiile amenajate excelent (zapada pe partie, iarba in stanga si-n dreapta)
- nocturna gratis de duminica
- apreskiurile
- “piure-ul” de la primele coborari

Minusuri:
- vremea foarte calda si lipsa zapezii din oras

Share on Facebook

Comentati pe forum.